FIUL LUI DUMNEZEU
Matei 27:37
„Şi I-au scris deasupra capului vina:
"Acesta este Isus, Împăratul Iudeilor."
Matei 27:42
"Pe alţii i-a mântuit iar pe Sine nu Se poate mântui!
Dacă este El Împăratul lui Israel,
să Se pogoare acum de pe cruce,
şi vom crede în El!
Matei 27:54
„Sutaşul, şi cei ce păzeau pe Isus împreună cu el,
când au văzut cutremurul de pământ şi cele întâmplate,
s-au înfricoşat foarte tare, şi au zis:
"Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!"
*****
Privesc azi la Golgota şi la anii ce s-au scurs,
Şi urmăresc tot ce-a făcut pentru mine Isus.
Se derulează-naintea ochilor o lucrare,
Care-mi dezvăluie a sufletului meu iertare.
Blândul Miel duce cu diavolul un război cumplit,
Care cu mânie feroce L-a cerut răstignit.
Isus a-mplinit ce Tatăl spusa-n Sfânta carte,
A răpus păcatul în jertfa ce iubire împarte.
Nu s-a abătut din planul pentru care venise,
A împlinit în toate ce-n Scriptură se scrise.
Seninul cer plin de Slava Celui ce e iubire,
Se scaldă-n milenara lumină feerie.
Şi vede zdruncinat infernul ce furia-şi varsă,
Căci omenirii izbăvirea din plin se revarsă.
Cuvântul Iubirii a coborât în pământ uscat,
Să salveze omenirea muşcată de păcat.
Planul răului, să fie din temelii clătinat,
Iubirea agape peste om toată s-a revărsat.
N-avea frumuseţe, nici strălucire să placă,
Era panteonul iertării, un nou om să facă.
La Golgota, care înseamnă locul Căpăţânii,
Furioşi aruncau săgeţile urii, hapsânii.
Cel în gura cui, nici un vicleşug nu s-a găsit,
A fost pus pe o cruce, între tâlhari pedepsit.
Întunericul se lupta înverşunat cu Lumina,
Deasupra capului Mielului stătea scrisă vina,
„Acesta este Isus, Împăratul Iudeilor.”
Mulţimea fără minte, îi striga batjocoritor:
„Dacă este El Împăratul lui Israel,
Să coboare „de pe cruce, şi vom crede în El!”
„Pe alţii i-a mântuit” Să se mântuie pe sine,
O! De-ai şti omule că Isus, moare pentru tine!
Râd în nimicnicia lor şi nu se mai opresc,
În nebunia lor, cu ocară, în dispreţ îi vorbesc:
„S-a încrezut în Dumnezeu”
Dacă-L iubeşte? Să-l scape Dumnezeu.
„Căci a zis: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!"”
Să vedem acum de-L scapă Dumnezeu.
Dar Isus cu milă se ruga pentru iertarea lor,
Trupul Lui se frângea spre salvarea tuturor.
Fiul de Dumnezeu ajuns om al durerii,
Dispreţuit şi părăsit de oamenii înşelării.
Obişnuit cu suferinţa, îşi revărsa iubirea,
Coborâse din Slavă să izbăvească omenirea.
A luat asupra Lui fărădelegile omenirii,
A purtat suferinţele noastre şi chinurile firii.
Zdrobit sub povara viciilor noastre, tăcea,
În smerenie suporta batjocura ce I se făcea.
Chinuit, osândit, pentru a noastre păcate,
El Cel fără păcat suporta loviturile de moarte.
Fără nici o-mpotrivire, Isus atârna pe lemn,
Purta cu El păcatul lumii cu blândeţe şi demn.
„De la ceasul al şaselea
până la ceasul al nouălea”
s-a făcut întuneric peste toată ţara.”
Isus, revărsa omenirii iertarea.
Omenirea plină de mânie ca vulturul se repezea,
Să-L sfâşie ca pe o pradă uşoară, cu ocară-L lovea.
El se ruga pentru ei, din robie salvaţi îi dorea
Îi privea plin de milă, pentru om pe cruce murea.
Şi-ntr-un tîrziu pe la ceasul al nouălea,
Strigătul „Eli, Eli , Lama Sabactani”se auzea.
Şi-un burete cu oţet i-au dat să bea, dar nu bău,
Isus mai strigă odată, apoi duhu-şi dădu.
Şi în două s-a rupt a Templului perdea,
Ce se-ntâmpla, mulţimea nu înţelegea.
Pământul întreg de tot s-a cutremurat,
Murise pentru trei zile al iubirii Împărat.
S-au despicat stânci, morminte s-au deschis
Multe trupuri ale sfinţilor au inviat, n-a fost vis.
Sutaşul şi cei ce împreună cu el, păzeau pe Isus
S-au înfricoşat tare şi cu glas stins ei au spus:
"Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!"
Ce se-ntâplase mulţimii să priceapă îi era greu.
Iubirea şi iertarea, spăla păcatul cu a Lui sânge,
Trupul, pâine pentru viaţă, pe cruce se frânge.
De bunăvoie trupul Lui la moarte, Isus l-a dat,
Să salveze omenirea de pedeapsa pentru păcat.
Dus la judecată pentru fapte ce nu le-a făcut,
Ca oaia la tuns, ca un Miel la măcelărie a tăcut.
In clipele acele grele şi de durere era jertfă vie,
Pentru om un început nou semna pentru vecie.
Dumnezeu hotărâse astfel să-L zdrobească,
Prin suferinţa Lui Isus, pe om să izbăvească.
Isus şi-a dat viaţa jertfă, pedeapsă pentru păcat,
Ca să-mplineacă lucrarea ce-n începuturi s-a dat.
Şi ale noastre neputinţe, în trupul Său le-a purtat.
Şi bolile noastre şi suferinţe asupra Lui le-a luat.
Calvarul l-a copleşit, dar El, nouă pacea ne-a dat,
Prin jertfa iubirii agape, în care ne-a răscumpărat.
După trei zile în glorie Isus Hristos a înviat,
El viaţa şi-a dat şi apoi viaţa înapoi şi-a luat.
Satan învins fu cuprins de furie nebună,
Vedea Credinţa eliberând omul de orice vină.
Mulţi oameni Isus pune într-o stare nouă,
Şi astăzi peste om binecuvântările Lui plouă.
Intră-n rodul muncii Sale, hai, vino la lumină!
Vino azi la crucea Lui, să fii şi tu fără vină.
Curând pe nori Isus după popor are să revină.
Se aude azi ecoul Glasului Lui în surdină.
Şi tot mai dese-s semnele care ne spun: Vine!
Isus zăboveşte puţin, căci te-aşteaptă pe tine.
Nu auzi Sfânta chemare? Eşti strigat pe nume,
Vino până harul străluceşte, până nu apune.
El, e Calea Adevărul şi Viaţa, o veşnică lumină.
Nu zăbovi, grăbeşte, harul mult n-o să mai ţină!
Amin!