Har şi Jertfă
Când ai bătut la poarta mea
Ca să-Ţi deschid întaia oară,
Isuse scump, loc prim în ea,
Ţi-am oferit în fapt de seară.
Tu vreai atunci, ca să cinăm,
La masa cea sacră-mpreună,
De vorbă-n dragoste să stăm
Ca şi prieteni, când s-adună.
Să-mi spui despre iubirea Ta
Şi despre harul Tău cel mare,
Ce-ai arătat, când la Golgota
Te-ai pus ca punte de salvare.
Şi cum peste-abisul pierzării
Cu-al său hotar, de netrecut,
Te-ai strămutat în largul zării
Prin jertfa crucii, recunoscut.
Te-ai interpus, între pământ
Cum şi-ntre cerul, bulversat,
De-acelaş rău, rămas înfrânt
Când din mormânt, ai înviat.
Prin lupta ce-a fost câştigată,
Prin confruntarea de milenii,
Mă văd în jertfa prea curată
Adusă-n ceasuri de vecernii.
Flavius Laurian Duverna
23 ianuarie 2005, Stia-Italy.