Iubire, ce-ai venit de sus!...
Iubire, ce-ai venit de sus
Pe lemnul crucii-n umilinţă,
Tu pacea scumpă ai adus
Purtându-ne, în suferinţă!
Prin planul cel de mântuire
Tu-ai părăsit Tronul Divin,
Şi-ai dovedit că eşti Iubire,
Jertfindu-Te în mod deplin!
Şi când la al gurii mormânt
Cu piatră-ai fost acoperită,
Ne-ai arătat că din pământ
Poţi să Te scoli, nebiruită!
Şi-ai arătat că eşti mai tare
Ca moartea şi-a ei locuinţă,
Şi-asemeni faclei arzătoare
Ai strălucit.... spre biruinţă!
Ai traversat, atâtea veacuri
Cu vestea bună, a-mpăcării,
Sfărmând şi suliţe, şi arcuri
Ce stau pe calea răzbunării!
Şi de la mare... l-altă mare,
Până la margini de pământ,
Tu pacea veşnică sub soare
Ai întărit cu-al Tău Cuvânt!
Flavius Laurian Duverna
30 martie 2007.