Tînjesc de un dor

Frumos şi atrăgător pe cer plăpînd plutesc
Norii catifelaţi de o frumuseţe foarte rară,
Şi cum aşi vrea ca mai degrabă să păşesc
Pe străzile acelea veşnic unde-i primăvară.

Romantici sînt şi încîntători de nedescris,
Reflectînd albastrul întinsului nemărginit,
Splendoarea cerului sublim, eternul Paradis
Fascinant de gingăşie în azuriul fără infinit.

Cu dalta-Ţi iscusită Doamne de mare Creator
În întinderea de stele, în timpul fără de început,
Tu tronul Ţi-ai creat cu atîta farmec de gravor
Ca să-l primeşti la Tine pe omul ce era pierdut.

Tînjesc de un dor ca să te văd cît mai curînd
Să te admir Isuse în măreţie şi în strălucire,
Încîntat de chipul Tău cel preafrumos şi sfînt
De vocea Ta duioasă Doamne, de a Ta Iubire.

Furat de visuri sînt în zorii fiecare-i dimineţi
Cînd mîndru soarele frumos din nou răsare,
Isuse scump, Tu-mi eşti speranţa întregii vieţi
Căci eşti cu mine Doamne în fiecare seară.

Dar pînă atunci eu te voi aştepta cu bucurie
Privind în jur la frumuseţea ce mă înconjoară,
Şi înjenunchiat la crucea Ta să stau o veşnicie
Ca să-ţi mulţumesc de bunătate şi de îndurare.

De aceea pentru toate Doamne astăzi te slăvesc,
Pentru lacrimi, bucurii şi pentru întristare,
Pentru ploaie, zilele cu soare ce mă încălzesc,
Pentru dragostea şi mîna Ta de binecuvîntare.


**********