În pragul unui nou Mileniu

În pragul unui nou Mileniu

În pragul unui nou Mileniu
Avem în noi un candid dor,
Un dor trăit de un deceniu
Vestind Evanghelia tuturor.

E dorul scump, al libertăţii
De a vesti, în lung şi în lat,
Solia cea sfântă-a dreptăţii
Şi-a salvgardării din păcat.

În strigăte şi nu prin şoapte,
Spre răsărit si înspre apus,
Şi către sud şi miazănoapte
Mesajul vieţii-avem de dus!

Să navigăm şi peste-ocean,
La cei ce mâinile ne-ntinde,
Căci strigătul Macedonean
O lume întreagă o cuprinde!

Pe-ntreg pămîntul să rasune,
Că Domnul iarăşi va apare,
Ai Săi copii sfinţi să-I adune
Din valea...plângerii amare!

Si când va veni...în mareţie,
Magnaţi şi Stăpâniri ce ieri,
Nu vreau deloc de El să ştie
Vor pierde toate-a lor puteri.

Se va vedea atunci prea bine
Cum toată slava lor deşartă,
Ce ei şi-au dat-o prin mărire
Se va sfârşi-n aceeaşi soartă.

Şi cei ce nu au luat în seamă
Mesajul cel scump al iubirii,
Îşi vor trăi clipele, cu teamă
În ziua cea mare, a revenirii.

Când în a lor mare disperare
La munţi şi stânci vor alerga,
N-or mai găsi, nici-o salvare
Oricât de dornici, s-or ruga.

Va fi atunci ceas prea târziu
De-a mai afla timpul de har,
Căci de-al pământului pustiu
Vom fi aproape de-alt hotar.

Flavius Laurian Duverna
31 decembrie 1999.