Glas de-avertizare.
Pe pământ, acum este ceaţă şi negură mare!
Dar, o, Doamne, peste copiii poporului Tău,
Întunericul funest, ce pluteşte peste popoare
E risipit de lumina iubirii, ferindu-l de rău!
Trăim azi un timp! Timp al zilelor din urmă!
Timpul când copiii Tăi sinceri se pregătesc!
E seară! Ei se strâng mai aproape de turmă,
Şi la Templul cel Sfânt, cu dragoste clădesc.
Ei gem şi plâng, şi suspină pentru dreptate!
Ea este călcată-n picioare în piaţa de obşte!
Se clatină temeliile tuturor celor ce în spate
Îşi ascund faptele...despre care se vorbeşte.
Poporul Tău, Doamne, este din greu apăsat,
El e pus la probă prin veghere şi statornicie,
Căpeteniile lui mândre, şi-au scos la mezat
Rolurile ce le revin, pledând în îndărătnicie.
Ele nu văd cum sunt; nici reci, nici în clocot,
Şi cred ca deja, sunt bogate şi s-au îmbogăţit,
Peste tot sunt ceremonii în sunete de clopot
Semn ca se apropie iute, de-al vremii sfârşit.
Nu simt nevoia imperioasă, de aurul curăţit,
Nici de hainele de in alb, pentru îmbrăcare,
Nici de alifia de ochi ce li s-au împăienjenit
Şi nu mai văd calea sfântă pentru-ndreptare.
Scoate Doamne la timp, pentru poporul Tău,
Căpetenii păstori care să păstorească turma,
Nu să se păstorească pe ei din rău în mai rău,
Ci să instruiască poporul, pentru ce va urma!
Iată, vremile de-acum ne anunţă prin semne
Căci ele vor fi grele si vor fi vitrege şi pustii,
Vor pieri glasurile care-ar putea sa îndemne,
Dar atunci va fi tardiv, de a trece peste urgii.
Căci îngerul va lovi prin puterea exemplului
Pentru a aduce aminte că Domnul a judecat,
Mai întâi pe acei care stau la uşa Templului,
Pe păstorii nedemni ce pragul sfânt au călcat.
Îngerul va continua ucigând şi tineri şi copii,
Pe toţi, care de Cuvânt nu au vrut să asculte,
Şi cu niciun chip ei nu vor fi scăpaţi de urgii
Dacă semnul sigiliului nu va fi pus pe frunte.
Flavius Laurian Duverna
08 februarie 2007.