PLAN DIVIN
Filipeni 2:6-7-8
„El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu,
totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat
să fie deopotrivă cu Dumnezeu,”
„ci S-a dezbrăcat pe sine însuşi
şi a luat un chip de rob,
făcându-Se asemenea oamenilor.”
„La înfăţişare a fost găsit ca un om,
S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte,
şi încă moarte de cruce.”
*****
Un chip suav, un chip de înger,
Cu ochii blânzi privea din cer,
Mulţimea ce-alergă agasată
Şi nu vede unde se-ndreaptă.
O rază a coborât din înălţime,
Trecând prin veacuri pân-la mine.
Şi ochii mi-a deschis spre cer,
Să descopăr al mântuirii mister.
Dumnezeirea şi-a revărsat iubirea,
Odată cu zidirea, Fiului i-a dat menirea,
Să salveze omenirea de la pieire,
Printr-un plan divin de mântuire.
- Gata, ajunge! Opriţi păcatul!
A răbdat destule Împăratul!
Nu putea privi neprihănirea,
Cum răul distrugea omenirea..
Şi-a coborât raza iubirii să locuiască,
Cu cei ce-avea să-i mântuiască.
Atârna pe crucea negrelor patimi,
Pe cap purta o coroană de spini.
Din piept curgea apă şi sânge,
Spunând păcatului: - Gata, ajunge!
În mulţimea ce-l scuipa şi batjocorea,
Eram şi eu, rea şi amară ca fierea.
La ceata ce cu sete din ură-l lovea.
Isus cu ochi blânzi şi milă privea.
Se ruga pentru iertarea gloatei
Şi-o atingea cu-a iubirii scântei,
Transforma iubirea-n mântuire,
Construind calea spre izbăvire.
Întunericul peste tot întins,
De lumina blândă a fost respins.
În adâncuri pătrunde lumina,
Şterge din rădăcină rugina,
Spală-n sânge păcatul şi vina,
Smulge din lanul de grâu neghina.
Face din om nişte diamante,
Pietre preţioase, nestemate.
Când omul se lasă şlefuit,
Prin Duhul Celui ce l-a mântuit.
Amin!