Măreaţa Veşnicie
În planul sfânt de mântuire
Prin jertfa cea ispăşitoare,
S-au pus jaloane de zidire
A vieţii iaraşi de sub soare.
În Dragostea ce-n Fiul Său
Tatăl a vrut din har s-arate,
Ne-a dovedit că pe cel rău
L-a izolat, în veci la moarte.
Şi când pe cruce-a răsunat
Strigătul tare: ,,S-a sfârşit!’’
Tot ceru-atunci s-a bucurat,
Pentru Dragoste, c-a biruit!
Spre strălucirea-ncoronării
Aşteaptă multe lumi create;
Veghind la vremile-aşezării
În luptele ce-au fost purtate.
Şi-a tresăltat tot Universul
Că marea luptă s-a sfârşit,
Că Veşnicia-şi reia mersul
Spre-al ei ideal desăvârşit.
Şi-n prea măreaţa veşnicie
A vieţii-aceleia, fără sfârşit,
Cea mai frumoasă armonie
Vom trăi-n plin, şi-n infinit!
Flavius Laurian Duverna
16 06, 2008.