DE N-AI FI PUS...
Psalmii 25:21
„Să mă ocrotească nevinovăţia şi neprihănirea,
când îmi pun nădejdea în Tine!”
Psalmii 119:114
„Tu eşti adăpostul şi scutul meu;
eu nădăjduiesc în făgăduinţa Ta.”
*****
De n-ai fi pus, Isus, iubire-n suflet,
Ar fi împletiticit al meu umblet.
N-aş rezona-n cântarea divină,
Aş fi şi acum plină de vină.
Mi-ai dat aripi să pot spre cer să zbor,
Urcând curcubeul îndurărilor.
Sângele Tău a curs pe cruce viaţă,
Transformând sufletul meu de gheaţă
În cântare, din splendida lumină,
Ce mă poartă spre veşnicia divină.
De n-ai fi pus iertare-n inimă,
Şi mărgăritare din lacrimă,
N-aş îndrăzni să Te privesc Soare,
Aş fi veştedă floare, ce moare.
Mi-ai dat rugăciunea alinare,
Şi-n suflet mi-ai pus nouă cântare.
Ce picură rouă-n sufletul meu,
Să pot să Te laud mereu, Dumnezeu.
Cântarea să străbată văzduhul,
Mi-ai umplut cu Duh Sfânt sufletul.
De n-ai fi pus speranţa credinţei,
În roua din umblarea pocăinţei,
N-aş privi spre eterna dimineaţă
Unde voi avea o veşnică viaţă.
Aş fi făr’nădejde, plină de teamă.
N-aş şti învierea Ta, că-nseamnă
Iubire şi din moarte izbăvire,
Pentru sufletul meu neprihănire.
Un dar minunat prin har, mântuire.
Şi-o fericire veşnică cu Tine.
*****
Psalmii 119:116
„Sprijineşte-mă, după făgăduinţa Ta, ca să trăiesc,
şi nu mă lăsa de ruşine în nădejdea mea!”
Amin!