Şi totuşi ...
de Mihail Dimitriu
poet şi scriitor creştin
Planeta e-n grea suferinţă: (Matei 24.8)
E bocet, sunt boli şi nevoi. (Matei 24.7)
Şi groaznica morţii sentinţă, (Matei 24.9)
E zilnic prezentă în noi. (Matei 24.10)
Şi totuşi, mai e pocăinţă; (F.A. 17.30)
Şi unii mai iau în serios (Apoc. 3.8)
Scriptura în orice privinţă, (1 Cor. 4.6)
Rugându-se-n mod conştiincios. (1 Tes. 5.17)
Azi spectrul terorii, pluteşte (Matei 10.21)
În multe ţinuturi pe glob; (Matei 10.23)
Şi prinde mereu ca-ntr-un cleşte (1 Tim. 4.1-2)
Fiinţe, făcându-le zob. (Matei 24.15-21)
Şi totuşi, mai este credinţă, (Luca 18.8)
Şi Domnul mai este slăvit, (1 Tes. 4.16-18)
Şi totuşi, mai e stăruinţă, (F.A. 1.14)
Şi Duhul, mai este primit. (F.A. 2.38-39)
Azi, dragostea greu mai răzbate, (Matei 24.12)
Prin negura urii din jur; (1 Ioan 3.15)
Malefice, negre armate (1 Petru 5.8)
Strivesc tot ce încă e pur. (2 Tim. 3.1-7)
Şi totuşi, mai e câte-o soră, (Rom. 16.1-2)
Ce-a ei mântuire iubind, (Ps. 40.16)
Ea uită de sine, şi oră, (2 Tim. 4.2)
Pe Domnul, mereu preamărind. (Ps. 70.4)
Făţarnicii, azi se cocoaţă (Matei 23.1-6)
În fruntea a câtor mai mulţi; (Matei 23.7)
Vor plată pe ceea ce-nvaţă, (Ioan 10.12)
Chiar de la cei goi şi desculţi. (Matei 23.14)
Şi totuşi, mai e câte-un frate, (Luca 2.25-27)
Ce stă strâns de Domnul lipit, (1 Cor. 6.17)
Din rugă el nu se abate, (Luca 21.36)
Veghind, să rămână smerit. (Ef. 4.2)