O Doamne Necuprins şi Atotputernic,
Tu ai creat pământul din nimic.
În faţa Ta, orice om este vremelnic
Şi atât de mic, o Doamne, atât de mic.
Şi totuşi Tu l-ai creat mare
Şi atât de veşnic Doamne, la-nceput,
Căci ai suflat din Sfânta Ta Suflare
Într-o ţărână rece, într-un chip de lut.
Creat-ai pentru om şi cer şi ape
Împodobit de Chipul Tău cel Sfânt
L-ai pus stăpân aproape peste toate
Dar el îşi alese drumul spre mormânt.
Căci într-o zi şopti Satan-călăul,
Acel Lucifer mândru, nesupus:
„Hai, muşcă şi vei cunoaşte răul
Căci binele în viaţă nu-ţi va fi-ndeajuns!”
Singur, omul îşi semnă sentinţa
În faţa Creatorului Preasfânt
Care îşi ţinu făgăduinţa
Şi pământul se întoarse în pământ.
Spre moarte omul a simţit chemarea
Aceasta-i plata pentru orişice păcat
Dar tot prin moarte ne-a venit salvarea
Prin jertfa Mielului curat.