Prin lupta vieţii...
Prin lupta vieţii, m-ai purtat
Sub ocrotirea Ta cea sfântă,
Şi de-am căzut m-ai ridicat
În dragostea, mare şi multă.
În desnădejde când am fost
Şi planuri nu mi se-mplineau,
Când cugetam că-s fără rost
Îngeri cei buni, mă mângâiau.
Şi în continua lor consolare
Vorbiri de glasuri omeneşti,
Înţelegeam dragostea mare
Şi că aproape Doamne eşti.
Astfel vegheata-i, neîncetat
Asupra mea dându-mi curaj,
Că-n lupta vieţii nu-i de stat
Pe-ale ei valuri, nu-i marcaj.
Cu ochii minţii, spre cer sus
La Tine Doamne am strigat,
Şi-n inima-mi, în jale-ai pus,
Speranţa-n jertfă că-s salvat.
Flavius Laurian Duverna
19 Ianuarie, 2008