Prin încercări
Dacă necazuri ne încearcă
Pe calea ce duce spre cer,
Şi-n inimă şi-n minte parcă
Toate-s ascunse, în mister...
De vrem pe loc, dezlegare
A celor ce nu ne-aparţine,
Domnul în grija-I iubitoare
Vegheză scumpa-I şlefuire!
Dacă vin mari descurajări
Şi de-s eforturi jertfitoare,
Deşi-ntreprindem sforţări
Şi-am vrea cu dor alinare,
O, momentele sunt dificile
Şi stau în balanţa gândirii,
Până vor trece, multe zile
Prin rezolvări ale-mplinirii!
Dacă ne par că zăbovesc
Şi timpul se scurge-nainte,
Când ele scopul împlinesc
Se cere ca să luăm aminte,
Şi-n dragoste şi în răbdare
Orice-ncercări să depăşim,
Că Domnul poate o lucrare
Va face-n noi, şi nu o ştim!
Şi dacă-n veşnica mişcare
A vieţii noastre pe pământ,
Se va simţi o transformare
Atunci ea va fi prin Cuvânt.
Căci El ne supune cercării
Să vadă ce-i clădit în noi,
Când valurile strâmtorării
Azvârle-vor cu mult noroi.
Şi de ne umple-n aruncare
Hainele albe, prin stropire,
La Domnu-avem asigurare
Ne-om consola în regăsire.
Căci o, niciodată nu vor fi
Cercările şi mari şi crunte,
Spre-a nu spera a-le birui,
De ar părea şi tari şi multe!
Flavius Laurian Duverna
25 Martie, 2009.