Am auzit pe mulți spunând:
„Isus nu sfărâmă zăvorul.
El bate însă-ncet și blând,
dar tu deschizi, nu Salvatorul !”
Odată însă-n viața mea,
Isus vârând prin ușă mâna,
mi-a zis: „Eu, totuși, pot intra,
căci Eu sunt Domnul, tu țărâna !”
Dar n-a intrat. Și-am plâns cu-amar,
ne-nțelegând: de ce nu vine ?
Dar El n-a vrut, ca un tâlhar,
să tragă fierul pus de mine...
Când I-am deschis, era târziu.
El dispăruse-n umbra serii.
Orașu-ntreg părea pustiu.
Și m-au lovit pe drum străjerii.
Abia în zori ne-am întâlnit
în Ghetsimani, pe o cărare ...
El, Cel nemărginit,
iar eu... țărâna cu zăvoare ...
O, frate drag, Isus e blând,
El stă la ușa ta și bate.
El poate s-o sfărâme-oricând.
Dar dragostea din El ... nu poate...