Noi rataceam prin vai de neiubire
Si fiecare isi vedea de drumul sau...
Ne risipeam tot ce-am avut odata,
Departe...,intr-o tara-ndepartata
Fara nadejde, fara Dumnezeu...
Dar, a venit nemarginit Iubirea:
Coboara langa noi, pe triste cai,
Ne cheama-acasa: cer si bucurie
Ca versurile intr-o poezie,
Ca firele de grau, copiii Sai!
As vrea si eu, din coltul meu anume
Sa fiu un vers in marele Poem
Sapat in inima-I si palme pe vecie
Si peste care, h a r si i n d u r a r e, scrie.
Cu dorul tot si inima, Te chem!
Cu fiecare clipa mai aproape de chipul Tau,
Mai mult asemeni Tie,
Nevrednici insa o comoara-aleasa
Si fii si fiice langa Tine-acasa,
Nedespartiti, ai Tai pe vesnicie!