UNUL LANGA ALTUL
Iacov 1:18
„El, de bună voia Lui,
ne-a născut prin Cuvântul adevărului,
ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui.”
Mergem împreună,
Pe vreme rea, vreme bună.
Unul lângă altul.
Eu cu Împăratul.
Urmărind firul vieţii,
În răcoarea dimineţii,
Văd două urme de paşi,
Pe-al vieţii drum rămaşi.
Privesc în urmă,
Să desluşesc fiecare urmă.
O urmă mai mică, alta uşoară,
Pe drumul lung, ce ochi-mi măsoară.
După o vreme o urmă lăsată,
Mai adâncă, mai apăsată.
Mă-ntreb: Ce s-a întâmplat?
M-a părăsit al meu Împărat?
Şi-mi fac un calcul,
Crezând că e al meu pasul.
Am mers o vreme, împreună,
Era soare, era vreme bună.
Apoi au venit norii grămadă,
Şi-au şters urma să nu se vadă.
Sau am mers singură eu.
Şi m-a părăsit Domnul meu.
Nu, aşa ceva nu se poate,
El stă mereu aproape.
Când îmi era mai greu,
M-a sprijinit tot mereu.
Şi acum unde-s paşii Lui?
De ce nu văd urmele Lui?
A...! Sunt pe braţe purtată,
De aceea-i o singură urmă lăsată.
*****
Psalmii 68:19
„Binecuvântat să fie Domnul,
care zilnic ne poartă povara,
Dumnezeu, mântuirea noastră.”
Amin!