Dezlantuie mireasma mugurilor fragezi
In al naturii larg nemarginit,
Cat si-n adanc de viata pamanteasca
Primavara, cu pasi domoli venind.
Noi suntem slabi acum, cuprinsi de neputinta
Dar iata ghiocelul cu firea lui plapanda
Frangandu-i mortii albe asupra-i biruinta
Din stratul rece-ncearca sa iasa cu izbanda.
Nespus de alba, foarte rece si intinsa,
Trandafirul impunator in fata ei, dar bland
Miscat de forta vietii-n el parinsa
Triumfator arunca moartea in mormant.
Suav plutea sclipind intre abis si cer
Maretul crin scaldat in sunet de viori,
Dar se trezi la viata din locul de mister
Simtind profund ai mortii cruzi fiori.
Ai bucurii ce depasesc gandirea
Cand linistit pasesti pe al tau drum
Si-nepi sa vezi acum care-i menirea
Miresmei lor si-al dragostei parfum.
Dar toate-aceste flori inmanuncheate
Vor sa se racordeze la lumina
Si-n armonie trait-au impacate
Umbra mortii neputand sa intervina.
Dar ce-ar fi ele? un samburwe de tina
La piept de n-ar fi-mbratisate de un inger
Scaldat in raze albe de lumina
Ce plin de bucurie s-a coborat din cer.