Priveşte-n ochii blânzi, senini ai noului născut,
A cărui lume toată o cuprinde într-un zâmbet.
Priveşte-n acei ochi naivi, pe care scrie Început
Şi numai dragoste şi pace va fi în al tău suflet.
Priveşte-n acei ochi vioi, ce iscodesc întrebători
Cum de pot merge drept pe o planetă asa rotundă.
Priveşte-n ochii -dornici să cunoască- de exploratori
Şi viaţa ta atunci de nou şi prospeţime abundă.
Priveşte-n ochii plini de visuri şi tainice dorinţe,
Mult prea timizi să spună ce gândesc adesea,
Priveşte-i cu înţelegere-n eşec şi laudă-i în biruinţe.
Aşa vei învăţa din nou ce-nseamnă încrederea.
Priveşte-n ochii tineri ce-şi caută neîncetat iubirea
De-a cărei frumuseţe neliniştiţi se miră şi se-ntreabă.
Priveşte-n ochii doritori să înţeleagă ce e fericirea,
Plină de sens, bogată şi senină-ţi va fi viaţa-ntreagă.
Priveşte-n ochii de părinţi ce-au obosit de-atâta grijă
În veghea lor la căpătâiul micului bolnav ce plânge,
Priveşte-n ochii îndureraţi ce le zâmbesc şi-i sprijină
Şi ai să simţi o dragoste sublimă ce-n inimă se strânge.
Priveşte-n ochii cei îmbătrâniţi de-atâta dor şi vreme,
Ce-au învăţat să plângă în tristeţe dar şi în bucurii.
Priveşte-n ochii lor cei blânzi şi vei găsi înţelepciune,
Frumos viaţa să-ţi trăieşti, alături de nepoţi, copii.