Copil să fii cu zâmbet larg deschis,
Să-mbrăşisezi cu dragoste pământul.
Cu sufletul curat, de dor aprins,
Păşind în viaţă-uşor, ca gândul.
Copil cu zâmbetul blajin, mereu să fii
Chiar şi atunci când grea-i povara,
Să-ţi fie ochii o poartă-a inimii
În care se-oglindeşte primăvara.
Copil ce crede fără şovăire şi-ndoială
În promisiunea Celui ce-i iubirea.
Ce-şi cântă bucuria fără fală
Dorindu-şi să cuprindă fericirea.
Copil cu sufletul curat şi luminos
Care iubeşte, fără a-şi dori răsplată,
Privind smerit şi dornic spre Hristos,
Spre Acel ce-n şoaptă-I spune: Tată!