De ce plăteşti tribut nelegiuirii
Şi te-nfăşorii în hainele minciunii?
Nu vezi că-ntine-i încă pofta firii
Şi te încearcă-adesea duhul lumii!
Atâta timp cânt nu renunţi la lume
Şi nu te-ntorci din drumul tău perdut,
Nu vei putea s-ajungi pe înălţime
Păcatul te va trage la pământ!
De ce te minţi că eşti un bun creştin?
Fără de roade n-ai să dovedeşti!
Nu poţi ca să devii un penegrin
Dacă tribut păcatului plăteşti!
Nu poţi culege roadele iubirii
De nu alergi la ceasul rugăciunii,
Nu poţi urca spre Ţara nemuririi
De nu renunţi la toată pofta humii!
Tu ai fost rob, marcat, pentru perzare
Cu semnul de robie pentru veci,
Dar cineva dinmarea Lui splendoare
Plăti un preţ să scapi de lanţuri reci
Să scapi de lumea aceasta amăgitoare
De poftele ce ea ţi le oferă,
De-acum eşti liber, poţi zbura spre soare,
Urcă mereu pe al credinţei scară!
Căci pentru tine a murit odată
Un fiu de Dumnezeu crucificat,
Să poţi ajunge-n ţara minunată
Să fii cu-Acela care te-a salvat.
El a schimbat în tine tot trecutul
Inima, gândul, cugetul şi firea,
Trăieşte dar să îţi primeşti veşmântul
Când vei ajunge-acolo-n ţara Sa!
Îmbracă-te cu-al dragostei veşmânt
Ia platoşa credinţei călăuză
Ca să rezişti prin crivăţ şi prin vânt
Să poţi ajunge la cereasca oază!
Săgeţile furtuni se vor frânge
Sub scutul marelui Mântuitor
Iar ochii tăi nicicând nu vor mai plânge
Căci ai găsit în cer un Salvator,
Atunci vei şti că ai un Dumnezeu!
Şi El are-n control orice lucrare
Cu El vei trece peste orice greu
Şi vei asjunge unde-i veşnic soare!
12.06.2009gl