As vrea să fiu...
Aş vrea să fiu odată acasă
În locul prea sfânt pregătit,
În ţara scumpă şi frumoasă
Cu plaiuri verzi, necontenit.
Să fiu acolo, Doamne Sfânt
Dorinţa-mi e tot mai avidă,
Să pot să văd, acel pământ
Unde nu-i spini şi pălămidă!
Şi-acolo, n-o mai fi blestem
Că Tu Doamne, l-ai purtat,
Pe Golgota şi-al crucii lemn
Când răstignirea-I acceptat!
Şi astfel, rodul muncii mele
Nu o mai fi cu trudă amară
Şi cu sudoare-n picuri grele
Din zorii zilei, până-n seară.
Acolo, florile şi pomii cresc
Şi încântă-a ochilor privire,
Cu frunzele lor ce-amintesc
De cea mai verde primenire.
Acolo, păsările, mii de mii
Vor intona în imnuri sfinte,
Cântări solemne-n melodii
Spre slava Bunului Părinte.
Atunci când pământul nou
Îşi va găsi, marea-mplinire,
Prin Univers doar un ecou
Va străbătea de mulţumire.
Va fi atunci dulce-armonie
Între Cel Sfânt şi Creator
Şi lumea, care, în bucurie,
Îl va slăvi-n cântări de cor.
Flavius Laurian Duverna
19 august, 2007.