Sfântul Cuvânt la noi poposise
de Mihail Dimitriu
poet şi scriitor creştin
Sfântul Cuvânt la noi poposise; (Ioan 1.14)
Din cer primit-am Mântuitor. (Luca 2.11)
Muri pe cruce, şi-apoi se-ntoarse, (2 Tim. 2.22)
Ca să ne fie mijlocitor. (1 Tim. 2.5)
Să Îl poftim în inima noastră, (Ef. 3.17)
Căci El doreşte să fie-n noi; (Apoc. 3.20)
Şi să-I slăvim fiinţa măiastră, (Apoc. 5.12-13)
În care suntem câte-un altoi. (Ioan 15.1-2,5)
Să ne sfinţim a noastră umblare; (1 Petru 1.15)
Cu El în inimi, noi să trăim, (Gal. 4.6)
Să-I dăm tot timpul, Lui ascultare, (Matei 7.24-25)
Dovedind astfel, că Îl iubim. (Ioan 14.15)
Să Îl slăvim pe Domnul, ce-n ceruri
(Apoc. 1.13-20)
Ne pregăteşte un alb veşmânt,
(Apoc. 3.4-5; 6.11; 7.9,14)
Şi o cetate de giuvaieruri, (Apoc. 21.2,10-21)
Ce coborâ-va pe-un nou Pământ.
(Apoc. 2.11; 21.1)