Dovezi ale mântuirii
de Mihail Dimitriu
poet şi scriitor creştin
Mulţi ce spun cu uşurinţă, (Lev. 5.4)
Cum că ar fi mântuiţi, (F.A. 16.31)
N-au testat a lor credinţă, (2 Cor. 13.5)
Dar sunt foarte liniştiţi. (Ezec. 16.49)
De priveşti la a lor fapte, (Iacov 2.14-26)
Vezi că multe, bune nu-s; (Evrei 6.9)
Ba, auzi chiar multe şoapte, (Rom. 1.29)
Că sunt la polul opus. (Ps. 119.155; Ier. 4.14)
Iar de-ncerci, după Scriptură, (2 Tim. 3.16)
Cu blândeţe, să-i trezeşti, (Matei 25.5; Fil. 4.5; 2 Tim. 4.2)
Vine-o replică obscură, (Matei 12.36)
De parcă vrăjmaş le eşti. (Matei 5.44)
Imediat încep să tune: (Iov 39.25)
Să nu-i judeci, căci ignori (Rom. 14.13)
Ceea ce Domnul ne spune; (Matei 7.1)
Şi sunt mult prea cârtitori. (1 Cor. 10.10)
De ţi se-ntâmplă şi ţie, (Luca 21.13)
Să auzi aşa ceva, (Tit 2.15)
Spune fără de mânie, (Col. 3.8)
Ce înseamn-a judeca. (1 Cor. 5.12)
Cine judecă, rosteşte (Luca 6.37)
Şi-o sentinţă de temut, (Num. 35.12)
Dar cine mustră, iubeşte; (Apoc. 3.19)
Chiar de este neplăcut. (1 Tes. 2.4)
Mustrarea e indicată (1 Tes. 5.14)
De-ţi pasă de cineva; (2 Tes. 3.15)
Mustrarea nu-i judecată, (1 Tim. 5.1)
Ci-i cu totul altceva. (1 Tim. 5.20)
Mântuirea nu se-obţine (Ef. 2.8)
Printr-un bun comportament; (Ef. 2.9)
Dar acesta o susţine, (Col. 1.10)
Ca dovadă şi-argument. (Tit 2.14)
Sfânta Carte ne învaţă (2 Tim. 3.16)
Că acel ce-i mântuit, (Fil. 2.12)
Ascultă întreaga viaţă (Matei 24.13)
Doar de Domnul său iubit. (Evrei 5.9)