Alfa şi Omega
De-a pururi Alfa şi Omega
Fiind din veacuri, nedatate,
Eşti Dumnezeu, ce închega
Un Univers vast, o entitate!
Din veşnicii, eşti Începutul
A tot ce-i viaţă, în Univers,
Şi tot din veşnicii, Sfârşitul
Neschimbător şi de neşters!
Puterea-Ţi nespus de mare
Prin neîntrecuta Ei gândire,
E forţa motrice... în lucrare
În veşnica-Ţi Nemărginire!
Numai prin Cuvântul Sfânt
Ai zis, şi îndată s-au făcut,
Şi cer şi stele, şi-un Pămînt,
Cum ai dorit şi cum ai vrut!
Când în Atotînţelepciunea
Un alt sistem, ai conceput,
În Univers, a fost minunea
Prin voia-Ţi care-a apărut!
Şi aştrii mari: Soare şi Luna,
Ce străjuiesc acest Pământ,
Rămas-au pentru totdeauna
Întocmai creaţi prin Cuvânt.
Ca cei mai mari luminători
Pe-a cerului boltă albastră,
Au fost numiţi guvernatori
Ai zilelor, în lumea noastră.
Ei separând ziua de noapte
Cu-a lor lumină, luminând,
Slujesc ca semne, să arate
Că-n zile anii trec curgând.
Şi neîncetat ele marchează
Prin calcul timpul cel fluid,
Când în mărire guvernează
Din ceru-atâta de splendid.
Înveşmântat în panorama
Planetelor... pe ceru-astral,
Cu măreţie-şi spune faima
Sistemu-n spaţiul... sideral.
Saturn... Mercur şi-Uranus,
În circuit, Neptun şi Marte,
Şi Pluto... Jupiter şi Venus
Îşi au menirea mai departe.
Calea lor, trece prin vremi
Pe-orbite fixe,... tot mereu,
Prin Forţa vie, ce le chemi
Urmându-şi eternul traseu!
Şi-n prea-sublimul Univers
Cu alte lumi, minuni create,
Le-ai trasat drumul de mers
În legi eterne, neschimbate.
O! Cugetând adânc şi-atent
În ele văd, Forta-Ţi Divină,
Din veşnicii până-n prezent
Neschimbătoare şi deplină.
Şi nici astrul lumii noastre
Nu se învarte la întâmplare,
Şi-asemeni, celorlalte astre
El ocoleşte... acelaşi Soare.
Cuprins, în cerescul sistem
El an de an, mereu rodeşte,
Nu de la sine, ci înţelegem
Puterea-Ţi, ce-l cârmuieşte.
Iar mâna-Ţi, care-l susţine
E Forţa cea conducătoare,
Nimic, să nu-l poată reţine
În drumul lui, prin apăsare.
Prin spaţii mâna nevăzută
Le ţine toate-n drumul lor,
Crearea-n veci desăvarşită
Să stea în Cosmos, uimitor.
Superbă salbă... în Galaxii
Vastul sistem, cel planetar,
El, de la-nceput de veşnicii
Avea marcat, centrul solar.
Dar Planul cel Sfânt, divin
Stârnita-n cer nemulţumire,
Şi-a afectat în mod deplin
Tronul cel veşnic de mărire.
Atunci păcatu-a luat fiinţă
În primul heruvim, Lucifer,
Şi-a bulversat cu iscusinţă
Şi ordinea,... şi pacea-n cer.
Înălţându-se, s-a-mpotrivit
Pentrucă el n-a avut cuvânt,
În planul ce-a fost întocmit
De-a face omul, pe Pământ.
Ţi-ai arătat, atunci, iubirea
În a-l convinge, ca să vadă,
Lucrarea rea, în răzvrătirea
Şi haosul, ce-avea să cadă.
După înfiorătoarea tragedie
Când drama a luat sfârşit,
Noul sistem, cu temeinicie
În Universul vast l-ai clădit.
Iar planul care-a fost făcut
De a crea,... Terra albastră,
A fost în totul,... conceput
În puterea-Ţi cea măiastră.
Când omul-fiinţă, ai creat
Era-n perfectă asemănare,
Cu Tine Doamne, minunat,
La chip şi sfântă-nfăţişare!
În spaţiu-imens, Universal,
Când locul său l-ai stabilit,
Cu strigăte în mod triumfal
Şi-n cântece... a fost primit.
Toţi fiii acelor lumi create
Ca o remarcă,... a bucuriei,
A-ntâmpinat pe omul-frate
Pe plaiul sfânt al veşniciei.
Au răsunat, în bolţi cereşti
Imnuri preasfinte-n osanale,
C-Atotputernic, veşnic eşti
Mai sus de cerurile-astrale.
Şi-au fost cântări de veselie
Şi nimeni Doamne nu nega,
C-ai fost şi eşti din veşnicie
Neschimbat Alfa şi Omega!
Flavius Laurian Duverna
26 octombrie 2006.