SĂ ZÂMBESC...
Zâmbeşte! Un glas odată am auzit,
Zâmbeşte şi fii fericit.
Ca să zâmbeşti?Dar oare cum?
Când toate trec ca şi un scrum.
Stăteam şi mă-ntrebam ades
Cum să zâmbesc,din ce motiv?
Ca să zâmbesc când sunt lovit,
De cei mai dragi dezamăgit?
Când cei căror, doar bine-i fac,
Nici chiar la acei nu sunt pe plac.
Ba chiar mai mult de ar putea,
De vie în mormânt m-ar aşeza.
Sau să zâmbesc,stând şi privind
Că tot ce cândva mi-am dorit
E doar un vis neîmplinit
Înlocuit de-un val de amintiri?
Să mai zâmbeşti, când ai tăi fraţi
Îţi dau târcoale nencetat
Şi vor să-ţi spună că-ţi sunt fraţi
Şi că te-ajută la necaz.
Iar când crezare tu le-ai dat
Sperând că ei îţi vor fi fraţi,
Te afli că te-ai înşelat
Că însăşi fraţii,te-au trădat.
Te vezi un Iosif în Egipt
Trădat de fraţi şi umilit,
Vândut ca rob la Faraon
Tu să zâmbeşti,urmând pe-acelaşi domn.
O,Doamne să zâmbesc,tu îmi spuneai
Prin toate acestea mă-ndemnai
Zâmbeşte!Şi fii fericit,
Doar pentru că, EŞTI MÂNTUIT!
Oricăt de greu e drumul tău
Şi viaţa ta plină de nori
Mergi bucuros,mereu zâmbind
Stăpânul tău te-a mântuit.
Amin