Când glasul Tău...
Când glasul Tău am înţeles
De a urma, pe îngusta cale,
Isuse Doamne, atât de des
Mi-au răsunat vorbele Tale!
Puse fiindu-mi în conştiinţă
Ca şi seminţele, în pământ,
Au răsărit, şi-au prins fiinţă
Ca roade-ale Duhului Sfant.
Iar când naşterea...din nou
Îşi va da roadele...depline,
Va răsuna, acel sfânt ecou
Al vorbelor, scumpe divine.
Lucrarea Lui...nepricepută
Cum e şi-a vântului ce bate,
Continuă...când e-ncepută
Să ducă taina mai departe.
Şi prin fărâma de credinţă,
Ca şi un bob mic de muştar
Voi urca sus, spre biruinţă
Privind la jertfa din Calvar.
Ea lumii-ntregi îi aminteşte
Că înălţată, fiind pe cruce,
În credinţă, de-o primeşte
Viaţa din nou poate-aduce.
Flavius Laurian Duverna
07 martie 2007.