Cea dintâi poruncă sfântă
de Mihail Dimitriu
poet şi scriitor creştin
Cea dintâi poruncă sfântă, dintre toate ce-a spus Domnul, că le-avem de împlinit, (Matei 22.36)
E să Îl iubim pe Domnul, şi pe semeni, c-o iubire de nezguduit. (Matei 22.37-39)
Această sfântă poruncă, le cuprinde chiar pe toate poruncile Domnului; (Matei 22.40)
Căci pentru-a-L iubi pe Domnul, trebuie să păzim toate poruncile Lui. (1 Ioan 5.3)
Dragostea se manifestă, prin: răbdare, bunătate, milă şi credincioşie; (1 Cor. 13.4)
Fără pizmă şi mânie, gânduri rele şi mândrie, iubirea e vie. (1 Cor. 13.4-5)
Dacă îi iubeşti pe semeni, te porţi cuviincios tot timpul, nu cauţi folosul tău, (1 Cor. 13.5)
Eşti modest şi nu te lauzi, suferi şi acoperi totul, nu gândeşti la rău, (1 Cor. 13.4-5,7)
Nu te bucuri niciodată, când s-a întâmplat vreun rău, şi în adevăr trăieşti, (1 Cor. 13.6)
Eşti alături de-ai tăi semeni, când ei sunt în suferinţă, şi nădăjduieşti. (1 Cor. 13.7)
Fără dragoste curată, nu există nici credinţă, şi nici mântuire nu-i. (Gal. 5.6; Marcu 16.15)
Duhul Sfânt rodeşte-n tine, dragostea adevărată, de I te supui. (F.A. 7.51; Gal. 5.22)
Dacă nu-l iubeşti pe-un frate, (1 Ioan 2.10)
Te mai afli tot în moarte; (1 Ioan 3.14)
De Domnul Isus eşti despărţit. (Evrei 7.26)
Dacă pe-un frate-l urăşti, (1 Ioan 2.9,11)
Ucigaş atunci tu eşti, (1 Ioan 3.15)
Şi nu eşti încă pocăit. (Matei 3.8)