Vieti si mosteniri
de Octavian Sarb
Cum se naste, cand apune
Viata noastra, noi nu stim,
Dar, ce stim e cat de bine,
Facem totul cat traim!
Binele e Unul Singur,
Este Tatal Dumnezeu,
Ce din dragoste, desigur,
S-a jertfit in locul meu.
La moarte eram condamnat,
Desi, nu eram nascut,
Si, am fost plin de pacat,
Chiar, de-atunci, de la-nceput!
Aceste afirmatii grele,
Nici un om nu le pricepe,
Iar lumina ce e-n ele,
Strabate greu a noastre stepe.
Stepa sufletelor noastre,
Este cu decoruri plina,
Copaci verzi si ape-albastre,
Amagiri fara odihna.
Odihna o gasim la cruce,
Pe ea Isus sta atarnat,
In fata Lui e o rascruce,
Doar la dreapta esti salvat!
Dreptul Lui e renuntarea,
La putere si marire,
Slava Lui este iertarea,
Ce ne-a dat-o mie,…tie.
Ce-ti spun tie toate-acestea?
Ce-ti spun anii ce-au trecut?
Te intereseaza vestea,
Dreptului de nou nascut?
Nascut din apa si din Duh,
Mostenesti pe Dumnezeu,
Sfarsit-a El cu ce-ai facut,
Trai-vei pentru El, mereu?
Oradea 19 iul. 09