De profundis

Din noaptea neagră a sufletului meu
Doamne către Tine strig mereu,
Strig din adânc,îndurerat,
Oare de ce m-ai lăsat...

Străin în lume, părăsit,
În groapa deznădejdii urgisit,
Aicea jos pe nimenea nu am,
De ce nu vii pe rană cu balsam?

Nu m-auzi în clipa când Te chem?...
Vino, toarnă doar un strop de har...
Lumină din Lumină te-ai ivit

Ce rupe lanţuri şi blestem,
Privirea mi-o ridic înspre Calvar
Să văd păcatu-mi ispăsit.