Rostita odata de pe zid
Deun strajer cu chip livid
Ca un edict ce sa dictat
Ca si un pact , ca un tratat
In timp de oameni sa uitat
Sub praf adinc sa ingropat
In mintea oamenilor a ramas
Ca o legenda ca un pas
De unde? Nimeni stie.
Si ce e taina ce sa zis?
Ce scrie acolo acel zapis?
Venind din vesnicie.
Ce sa pierdut pe-al vietii drum?
Ca nu mai e putere
Deschide originalu acum
In lumea mea se cere.
Se-nalta casele de vis
Palatele credintei
Cercind sa faca paradis
Pe drumul pocaintei
La poarta lor stau cersetori
Saraci si singuri muritori
Ca-n vremea nestiintei
Vorbesc de adevarul brut
De taina care sa stiut
Si lumea-ntreaga a umplut
Stiinta pocaintei
Vorbesc de sacrul adevar
Dar iarasi sa muscat din mar
Si asfel prafu-a invadat
Si -acoperio sub pacat
Si taina cea de neuitat
Din cind in cind cite-un strajer
Cu-obraz livid striga-n eter
Dar mii de voci ca-n cosmic praf
Acopera si afunda adinc
Taina in negru lor pamint
In lumea lor nimic nui sfint
Nui nici credinta nici cuvint
Ei pling si rid in adunari
Vorbind de vechile lucrari
Si string si string pe acest pamint
Averi ce vor perii curind
E taina cine poate spune
De ce se va -ntimpla in lume
Si cine are-ntelepciune
Ca santeleaga ce se spune
Sa nu se-nchine doar la nume
Ci sa traiasca chiar pe bune
Ca un crestin iesit din lume