Când rosteşti...

Când rosteşti...

Când rosteşti a Ta chemare
Doamne vreau întotdeauna,
Să văd dragostea cea mare
Cum pluteşte, în jur întruna!

Să văd cum pomii în livadă
Ei an de an mereu şi-adună,
Pe ramuri roadele grămadă
Fructe-aromate, în cunună.

În aer, şi-n pământ şi soare,
E-a vieţii taină, ce le creşte,
Când ploaia cu-mbelşugare
Prin picături, ea le hrăneşte.

O, şi toate fructele frumoase
Ce-n galben-roşu strălucesc,
Cu-arome multe şi gustoase
Chemarea sacră o-mplinesc!

În tot ce mişcă-i o chemare,
Şi-nveţi multe când priveşti,
Natura în veşnica-i mişcare
Prin taine ce-i Dumnezeeşti!

Din taine vreau ca să pricep,
Din pomii cu fructele coapte
Noi adevăruri dragi să-ncep,
De-a cerceta şi-a le cunoaşte.

Flavius Laurian Duverna
18 februarie 2008.