E…
Romani 6:17-18
„Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu,
pentru că, după ce aţi fost robi ai păcatului,
aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii,
pe care aţi primit-o.”
„Şi prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de sub păcat,
v-aţi făcut robi ai neprihănirii.”
*****
E întuneric...!
Negrul nopţii e tot mai puternic.
Groaza se aşterne-n amuţire,
Pătrunde în sufletul anemic,
Stârnind teroare în simţire.
E nelinişte...!
Bezna nopţii stârneşte tăcere
Prin norii ce dezvăluie luna.
Împăienjenită, a mea vedere,
Tot mai greu distinge lumina.
E noapte...!
Visele vorbesc nopţii în şoapte,
Nu văd nimic doar teama s-aude,
Întunericu-n ceasul târziu socoate
Strigătele morţii tot mai crude.
E hoţul...!
Ce-nşeală punând în faţă sorţul,
Întinde o masă cinstind norocul,
Pe cap îi aşează mândriei moţul
Şi aprinde-n cuptorul morţii focul.
E nimic...!
Parcă un susur s-aude un pic,
Parcă deşluşesc în noapte mişcare.
Totu-i înţepenit, nu văd nimic,
Şi-n taină o strigare tresare.
E crucea...!
Pe ea străluceşte neprihănirea,
Atârna Cel Sfânt, Mântuitorul,
Salvarea-n izvorul iubirii avea,
Unind Creaţia cu Creatorul.
E ascultarea...!
Ea cercetează vieţii umblarea,
Şi mă duce la crucea izbăvirii.
Luminează minţii învăţarea
Şi-nfloreşte trandafirii iubirii.
E credinţa...!
Ce-a sădit în inimă pocăinţa,
Care îţi ţine conştiinţa trează.
Şi pune pe temelii tari dorinţa
Sfinţirii, ce viu luminează.
E Domnul...!
El alungă de la mine somnul
Şi vieţii mele pace sfântă dă.
Pe braţe tari mă poartă Domnul,
Inimă dă-I necontenit laudă.
E chemarea...!
Care umple cerul cu strigarea,
Ce cheamă porumbeii în zbor.
Pe pământ se sfârşeşte umblarea,
Isus a venit după al Său popor.
E Slava...!
Ce strigă mai tare Tatălui AVA!
Şi neprihănirea-mbrăcată în in,
Primeşte din iubire toată lava,
Revărsată sublim din Harul divin.
*****
Isaia 12:2
„Iată, Dumnezeu este izbăvirea mea,
voi fi plin de încredere, şi nu mă voi teme de nimic;
căci Domnul Dumnezeu este tăria mea
şi pricina laudelor mele, şi El m-a mântuit."
Amin!