Darul lui Dumnezeu
Dând pe unicul Său Fiu
Dumnezeu ne-a dăruit,
Cerul într-un singur dar
Pentru că El ne-a iubit.
Zi de zi, prin al Său dar
Peste noi El îşi revarsă,
Râul sfânt cu apa vieţii
Ce nu are cale-ntoarsă.
Şi-orice floare colorată
Cu al ei parfum plăcut,
Care viaţa ne-o încântă
Intră în darul ce-a făcut.
Mândrul soare maiestos,
Luna cea strălucitoare,
El le-a aşezat pe ceruri
Prin puterea-I creatoare.
N-ar putea fi nici-o stea
Care-n noapte licăreşte,
Să nu fie-n grja-I sfântă
Cerul ce-l împodobeşte.
Şi pe întinsul firmament
Când contempli extaziat,
Gândul inimii-i şopteşte:
Din dragoste Le-a creat!
Nu poate fi nici-o sursă
Foamea zilei să-ntreţină,
Ce El să n-o fi făcut-o
Viaţa s-o poată susţină.
Astfel, în plante-a sădit
Corpusculul viu al vieţii,
Care-a fost şi este încă
Dorul scump al tinereţii.
Prin regnul cel vegetal
Viaţa are al sau traseu,
Întregind în lanţ voinţa
Scopului lui Dumnezeu.
Căci emblema lui Isus
Peste orice din natură,
Străluceşte în puterea
Darului, peste măsură.
Totul e-acum cu putinţă
Omului spre-a fi salvat,
Prin Darul Înţelepciunii
Cel ce-a fost crucificat.
Unic Fiu de Dumnezeu,
El a fost jertfa pe cruce!
Viaţa cea nemuritoare,
Lumii-ntregi de a aduce.
Flavius Laurian Duverna
24 Aprilie, 2008.