Dorita Dezvoltare
De-aş fi azi un bob de grâu
Purtat cu gingăşie, în mână,
Şi nu-azvârlit într-un pârâu,
Ci-n stratul umed de ţărână...
De-a ochilor privire-ascuns
Mi s-ar efectua germinarea,
Prin grija Acelui Nepătruns
Să îmi dezvolt multiplicarea.
După procesul de încolţire
Prin faza cea de dezvoltare,
S-ajung la clipa de-nfrăţire
Spre nodul de...ramificare!
Şi chip să iau în firul verde
Pornit din putreda sămânţă,
Dovada că din ea purcede
O viaţă nouă...înspre fiinţă.
Cu vârful fraged către soare
De vântul lin, fiind mângâiat,
Prin raze dulci, strălucitoare
Să cresc mai sus, energizat!...
Şi când frunză, după frunză
De-a lungul paiului se-nşiră,
Spre-nălţimi ca sa pătrunză,
Mai sus corola...ea respiră!
Când şi spicul, în miniatură
Prin al său mugure...floral,
Contur va prinde, în făptură
Tot mai spre soare, vertical...
Ca un stindard alb, fâlfâitor,
Ce briza-l leagănă în suflări,
Să cresc spre vârf încetişor,
Prin taina sfintei dezvoltări!.
S-ajung astfel un spic deplin
La stadiul cel de maturizare,
Când dintr-un bob o sută vin,
Să umple golul din hambare.
Marcat de multele schimbări
Spre ziua scumpă a dăruirii,
Sa trec cu brio transformări
Care produc, vestea-nnoirii!...
Şi-acelaşi bob de grâu să fiu
Cu viaţa ascunsă prin mister,
Ce-ascunde în embrionul viu
Substanţa pentru-n caracter!
Flavius Laurian Duverna
23 Aprilie, 2008.