De n-ai fi Tu, Iubire (II)

De n-ai fi Tu, Iubire,
Să mă înveți s-ador,
Cele frumoase-n lume
Și-ar pierde rostul lor.

De n-ai fi Tu, Iubire,
Nici păsări și nici cânt
Nu mi-ar trezi plăcere;
Zgomot ar fi, și vânt.

De n-ai fi Tu, Iubire,
În lume-ar fi doar ură.
Cine-ar căuta iertare
Nu ar găsi; doar hulă.

De n-ai fi Tu, Iubire,
N-aș ști să biruiesc
Căci faptele-mi din fire
Doar moarte răspândesc.

De n-ai fi Tu, Iubire,
În lume-aș fi pierdut,
Dar, mila Ta, salvare
Mi-a dat și am crezut.

De n-ai fi Tu, Iubire,
N-aș ști să Te iubesc.
Pofte spre nepăsare
Grăbit mă îmboldesc.

De n-ai fi Tu, Iubire,
Nimica eu aș fi,
Dar ai privit spre mine
Și Te-ai îndrăgostit.

Isuse, Tu, Iubire,
Pe cruce Te-ai jertfit;
Adâncă dăruire!
Te-ador, m-ai mântuit.