Răspuns
Dincolo, de glasul Tău
Când L-am auzit Isuse,
Eram eu pierdut în hău
Dar salvarea, apăruse.
Şoapta dulce şi duioasă
Ce pe nume m-a strigat,
M-a dorit, să vin acasă,
Glasu’n susur m-a rugat.
Am adus, atunci la Tine
Un suflet trist şi pribeag,
Numai lacrimi şi suspine
Prin dureri strânse şirag.
În lumina-Ţi clar, divină,
Am putut să memorez,
Şi-a păcatului grea vină
Să-nţeleg, s-o descifrez.
Atunci m-am cutremurat
Pentru-a sale consecinţe,
Care m-au înspăimântat
Prin slabele-mi neputinţe.
Însă Tu mi-ai fost salvare
Şi mi-ai adus mângâiere,
Iar privind, la jertfa mare
Am simţit că prind putere.
Privind ce a fost în urmă
E-un trecut plin de ruşine,
Care Duhul de îl scurmă,
Îmi trezeşte mari suspine!
Ce au fost comori odată,
Mari idealuri, ţeluri puse,
Prin muncă perseverată
Sunt gunoi acum, Isuse!
Flavius Laurian Duverna
27 August, 2008.