As vrea sa scriu cu slove de aur,
As vrea sa vorbesc cu glas de poet
As vrea sa spun ca viata-i frumoasa,
As vrea...dar nu reusesc.
Sunt doar un om cu dorinte desarte
Ce viata o vede ca un vesnic suspin.
"Frumoasa e viata" spun altii
Dar vorbele lor se pierd prin pustiu.
As vrea sa fiu stanca ce sta neclintita
cand furia marii loveste mereu,
sau stropul de ploaie ce-aduce belsugul,
spernta si viata venite din cer.
Sau poate...
o stea ce-ti aduce aminte
ca lumea creata a fost prin Cuvant,
o mica lumina pe ceruri,departe,
o inima doar as vrea sa alin.
As vrea...dar nu pot...
Sunt om!Iar omul e slab...
un abur usor ce dispare.
Sunt scanteia ce zboara putin spre-naltimi
si se pierde in lumea mare.
Da,sunt un om!Dar Tu esti Dumnezeu!
Tu poti sa fi-n mine o stanca!
Doar Tu,nu si eu,
caci Tu m-ai creat si-ai pus in fiinta-mi pagana,
putere sa zbor,putere sa cant,
putere sa laud fiinta-Ti Divina.
As vrea...dar prin Tine o Tata,
sa fiu o lumina ce-aduce o veste,o veste de pace,
Vestea cea Buna.
In fereastra lumii,Doamne ajuta-mi sa fiu,
al tau sfesnic mereu...
Sa spun de iubirea -Ti ce m-alina
de harul ce viata mi-o face
frumoasa,
deplina!