Când nu-i iubirea sfântă sentimentul
Eşti părăsit de tot ce e frumos!
Nu poţi să ştergi din inimă trecutul
Dacă nu ierţi, rămâi tot păcătos.
Nu poţi să dai nimica bun din tine
căci ai pierdut valoarea îndurării,
Nu poţi ierta, nu poţi să faci un bine,
Căci n-ai trecut prin teascul prelucrării.
Nu poţi să dai iubirea ce n-o ai
La altul care-aşteaptă ne-ncetat,
Nu poţi da grâu, când tu eşti numai pai
Pe câmp secerătorii te-au lăsat.
Sfârşitul va fi tragic pentru tine
De ai rămas doar spic fără de rod,
Vei arde-n foc, rămânând fără urme,
Căci n-ai trecut peste-al iubiri pod.
Ci te-ai ascuns sub razele iubirii
Crezând că vei rămâne neatins,
Nesocotit-ai timpul pregătirii
De valul vieţi ajungând învins!
Dar până încă mai există viaţă
În trupul tău de om nemângâiat
Şi pentru tine mai e o speranţă
Încă mai poţi şi tu să fi salvat!
Iubirea poate încolţii din nou
Ca bobul care iese primăvara
I-a va planta în cuget un gând nou
Ea va aduce peste tine vara.
05.09.2009gl