De ai veni...

De ai veni...

De ai veni trudit, şi ai bătea
Ca să-Ţi deschid, Isus iubit,
Uşa atunci, Ţi-aş deschidea
Zicându-Ţi: - ,Bine-ai venit!’

Poftindu-Te la mine-n casă,
Vreau oaspete ales să-mi fii!
Ca amândoi să fim la masă
În ceas de scumpe bucurii.

Cina-vom, în clipe de seară
Cu pâine ruptă-n rugăciune,
Amintindu-mi de-odinioară
Că savârşeai sfânta minune.

Astfel, Tu poţi face şi-acum
La sufletul cari Te urmează,
Fiind obosit de lungul drum
Al trudei, când se înserează.

Pe vremuri Te urma poporul
Ca să asculte-al Tău Cuvânt,
Dar astăzi, Tu eşti călătorul
Care aştepţi de trudă-nfrânt.

Ferice acel care-Ţi deschide
Şi Te-ospătează din plăcere,
Şi inima-i, el nu şi-o închide
Când baţi şi aştepţi în tăcere.

Flavius Laurian Duverna
24 Aprilie, 2008.