La încheierea de Mileniu
La încheierea de Mileniu,
Străjeri, rămaşi la datorie,
Voi aveţi sfântul privilegiu
Chiar de venirea întârzie!
Să nu-ncetaţi a priveghea,
Ci staţi cu trâmbiţa la gură!
S-audă toţi cei ce vor vrea,
Să poarte sfânta armătură.
Căci Împăraţi şi Stăpâniri
Vor încerca iară să treacă,
La strâmtorări şi prigoniri
Ca solii Domnului să tacă.
Astăzi e timpul de lucrare,
Holdele acum sunt coapte!
Întinde-ţi marea secerare,
Către sud şi miazănoapte!
Din răsărit, şi pan’ la apus
Să mergeţi în lumea toată,
Vestind că în Hristos Isus
În cer se face-o judecată!
Căci dup-acea zi a expierii
Nu va mai fi nicio salvare,
Ci doar efectul răzbunării
Se va vedea în strâmtorare.
Şi fi-va atuncea prea târziu
Speranţă să-ai la mântuire,
Şi orice strigăt ca-n pustiu
Va fi doar groaznică jelire.
Vor fi ceasuri apăsătoare
În cumpăna din conştiinţă,
C-au respins iubirea mare
Când îi chema la pocăinţă.
Şi ce n-ar da, să mai audă
Vocea caldă-n glasul dulce,
Ce-a stăruit cu multă trudă
Odihnă s-aibă lângă cruce!
Şi timpul va trece-n zadar,
Acum e ceas de mântuire!
Lucraţi, cât încă mai e har,
Cât Domnul face mijlocire!
Flavius Laurian Duverna
01 Ianuarie, 2000.