Locul de-nchinare.
Venind la locul de-nchinare
Să-ţi îndrepţi paşii cu sfială,
Căci pentru orice-ncumetare
Domnu-ţi va cere socoteală.
Când în lăcaşul sfânt ai păşit
În respect sfânt să fii mereu,
Să-ţi pleci genunchii, smerit,
Închinându-te lui Dumnezeu.
Şi în pacea sfântă, în pioşie,
Să speri în marea-I îndurare,
Căci El, Domnul, toate le ştie,
Şi când stai jos şi la sculare.
Căci îngerii cei buni notează
Orice cuvinte şi-orice faptă,
Şi pentru tot ce raportează
Tu vei primi o plată dreaptă.
Şi pentru al Său viu Cuvânt,
Să ai constant o reverenţă,
Căci locul unde stai e sfânt
Păzit de veşnica-I prezenţă.
Ascultător, cu luare aminte
Să fii la El când se rosteşte,
Căci prin îndemnurile sfinte
Credinţa-n tine se-ntăreşte.
Prin zambetul ce faţa spune
Să răspandeşti dulcea iubire,
Zicând mereu cuvinte bune,
Cuvinte dulci, pentru zidire.
Ţinuta ce-ai, vestimentară,
Să-ţi dovedească modestia,
Şi prin podoaba exterioară
Sa nu predomine mândria.
Şi omul inimii să fie ascuns
În slava aceea nepieritoare,
Ce se descopere îndeajuns
În dragoste, şi prin răbdare.
Căci un duh bland şi liniştit
E preţuit mult de Dumnezeu,
Şi-n orice timp, necontenit,
Să dovedeşti că-l ai mereu!
Flavius Laurian Duverna
24 Mai, 2008.