La noi...
La noi, aici, când ai venit
Isuse Tu ai fost Cuvântul,
Cuvântul care a întocmit
Cer şi marea şi pământul.
La început, cu Dumnezeu
Ai fost genomul de lumină,
Arătând prin vremi mereu
Că ai o Lege, ce-i deplină.
După marea controversă
Ce-a bulversat întregul cer,
În numărarea cea inversă
Te-ai pus hotar lui Lucifer!
Atunci pământu-a devenit
Teatrul luptei mai departe,
Iar lumea nouă, ce-ai zidit
A suferit cumplita moarte.
Şi-n planul cel de mântuire
Te-ai oferit să-i fii salvare,
Prin viaţa proprie-n jertfire
Ca să aduci răscumpărare.
Ai fost sămânţa cea dintâi
Promisă-n sfântul Paradis;
La prigoniţi, drept căpătâi
Şi alinări le-ai fost prin vis.
Te-au socotit marii ierahi
Toiagul veşnic de domnie,
Şi sfinţii străbuni patriarhi
Te-au aşteptat cu bucurie.
Când steaua sus a răsărit,
Ei au crezut că eşti Mesia,
Din vremile vechi, rânduit,
Aşa cum spunea profeţia.
Şi-n adevăr, iubirea mare
Ce lumea toată a cuprins,
A triumfat când la-nălţare
Al morţii bold a fost învins.
La viaţă când Te-ai ridicat
Prin strălucirea cea eternă,
Pământ şi cer au aprobat
Victoria Luminii, în beznă.
La noi, răbdând ai pătimit
Să ne aduci, iaraşi, la Tine,
Reînglobaţi iarăşi-n circuit
Al Glaxiilor făr-de suspine.
Şi-atunci, în toată veşnicia
Prin ani ce nu vor fi dataţi,
Vom şti ce-a plătit bucuria
De-a putea fi răscumpăraţi.
Flavius Laurian Duverna
24 Mai, 2008.