La Rugăciune
Când e timp de-nchinăciune
O Doamne sfinte să m-ajuţi,
Să vin cu drag la rugăciune
Şi vorbele-mi, Tu să asculţi.
Să-mi îndrept gândul la Tine
Şi sufletu-mi să Te dorească,
S-arunce lanţul, tot ce-l ţine,
Legat de firea pământească!
Genunchii să mi-i plec sfios
Cu respect sacru la pământ,
Şi-având temere, cuviincios,
Că-i aşternutul Tău cel sfânt.
Să mi se-nalţe glasu-n rugă
Spre tronul milei şi-ndurării.
O! Iar îngerii cei răi să fugă
La glasul strigând al iertării!
Şi când mâinile-mi voi ridica
’Nălţându-le pios spre ceruri
Când glasu-mi Te va striga
Ca toţi aleşii, de pe vremuri
Milos, din slăvi de aur pline
Să fiu prin duhu-Ţi mângâiat,
Şi-odihnă să găseasc în Tine
Şi-n jugul Tău bun de purtat!
Şi când spre cerurile înalte
La scaunul sfânt de domnie,
Vei face ca ruga-mi să salte
Cum Providenţa Sfântă ştie
Să-mi ierţi păcatele comise
Şi-orice greşeli din neştiinţă,
Ce-n cărţile Tale sunt scrise
Fiind raportate cu credinţă.
Să laşi numele meu înscris
În cer, în cartea vieţii să fie,
Prin har, să pot fi-n paradis
Cu-al lui cămin din veşnicie.
Să văd ce ochiul n-a văzut
Şi-urechea-mi nici n-a auzit,
Ce încă-n minte n-a-ncăput
Şi-n nici-o inimă nu s-a suit.
Astfel, să mă închin în slavă
Si să-Ţi mulţumesc într-una,
Şi-n liniştea scumpă, suavă
Să-Ţi dau mărire totdeauna
Căci nu voi osteni nicicând
Slăvind iubirea Ta cea mare,
Ce fi-va ani şi vremi la rând
Studiul adânc, de cercetare.
Flavius Laurian Duverna
22 Mai, 2008.