La Tine am venit...
O, la Tine am venit, Isuse!
Cu sufletul greu şi-apăsat,
Şi dovezi ce-au fost aduse
Prin Cuvantu-Ţi minunat
M-au sprijinit în neputinţă
Pe drumul vieţii străbătut,
M-au întărit prin suferinţă
De cate ori am fost căzut.
M-au sprijinit să mă ridic
Şi umilit să merg cuminte,
Să nu descurajez nici pic,
Privirile să-mi ţin-nainte.
Luminându-mi pe cărare
Paşii vieţii mi-a îndreptat,
Şi am aflat cât e de mare
Iubirea ce a demonstrat.
Descoperită prin jertfirea
Pe crucea greului Calvar,
Ea a dat lumii mântuirea,
În scumpul şi sublimul har.
M-oi strădui în ascultarea
Iubirii, pentru totdeauna,
Dorind să fiu în alergarea
Celor ce or primi cununa!
Flavius Laurian Duverna
22 Mai, 2008.