Globurile de Foc
În cel dintâi an, la-nceputul mileniului trei
Sus, pe cerul Americii cristalin şi albastru,
A apărut instantaneu, deodată fără să vrei
Indiciile gigante, ale unui sinistru dezastru
Ce a avut la bază teroarea, funebrul temei.
Turnurile Gemene, au fost ţintite din plin
De navele transformate în ,,globuri de foc”
Ce le-au topit, transferând pe cerul senin,
Fumul funest, provocând incredibilul şoc
Pentru America, ce a băut cupa de venin.
New Yorkul şi Washingtonul au tremurat
Cuprinse de frică, de viitorul necunoscut,
La efectul celor trei nave, ce-au explodat
Producând mari pierderi ce greu au durut
Inimille oamenilor, pentru răul premeditat.
Dar poporul American, s-a regrupat rapid
Luând decizii mari, sprijinit de ai săi aliaţi,
În faţa cumplitei terori, cu toţi au facut zid
Considerându-i pe Terra, toţi semenii fraţi
Şi a pornit să se apere sub forţa unui bolid.
Principiul, de-a trăi liberi, e idealul de aur
Susţinut cu putere de toate naţiunile lumii,
Ce vor ca pacea, asemenea floarei de laur
Să se consolideze, biruind efectul furtunii
Crescând bunăstarea, cel mai sfânt tezaur.
Teroarea pornită asupra vieţii şi securităţii,
Oamenilor, care cad în capcane nevinovaţi,
Se vrea stopată, şi-a nu stagna mersul roţii,
Istoriei, pentru dreptul între ei, de a fi fraţi
Contribuind astfel, de a fi în unire, cu toţii.
Pe planeta albastră, este loc destul de trăit,
Pentru orice popor, şi pentru orice naţiune,
Şi orice plan pentru existenţă este sprijinit,
Atunci când viaţa, este aruncată-n genune
De forţe obscure, care-şi fac lucrarea tacit.
Prin flagelul,,teroare”, lumea e confruntată
În analele istoriei, cu gândirea cea fatalistă,
Cum, că parte din omenire merită anihilată
Prin acţiuni de distrugere oriunde ea există
Şi astfel, s-a dezlănţuit, în lumea civilizată.
Dar, privind în lumina strălucită a prorociei,
Vizând naţiunile, ce pe Terra s-au perindat,
America, deţine un rol clar, în filele istoriei
Fiind şi cea mai puternică şi de necontestat
Conform Cuvântului, stă pe culmile gloriei.
Ea împlineşte, prin Cuvântul lui Dumnezeu
Figura cu coarne de miel ieşind din pământ,
Ce s-a ridicat paşnic la cel mai nalt-apogeu
Având, principiul libertăţii umane-n cuvânt,
Principiu călăuzitor, fiind puternicul temei.
Ea a fost teritoriul, în care creştinii-alungaţi
Şi-au aflat un refugiu, în viaţa lor peregrină,
Şi care atunci când au fost greu persecutaţi
Au găsit în lumea nouă, pacea vieţii deplină,
Şi-au găsit liniştea sufletului fiind respectaţi.
Ea deţine-acum, şi tot ea, în viitor va deţine,
Acea putere politică de-a dirija între naţiuni,
Şi ca lider mondial, căreia viitoru-i aparţine
America profetică, va fi biruitoare,-n furtuni
Câtă vreme libertatea, prin efort va susţine!
Flavius Laurian Duverna
11 septembrie 2009.