Recunoştinţă
Dacă sunt pe-acest pământ
Şi văd minuni, puse-n nainte,
E pentrucă o Doamne Sfant,
De mine Tu Ţi-aduci aminte!
Ţi-aduci aminte de durerea
Ce-n inimă mi-a pus suspine,
Şi-odihnă cum, că nicăierea
Nu am găsit, de cât la Tine!
Dacă mă bucur azi de viaţă,
De tot ce Doamne, ai creat,
E pentrucă mi-ai pus în faţă
Cuvântul Scump, adevărat.
Şi-acest Cuvânt din început
Ce-a fost cu Tine-n armonie,
El S-a întrupat, şi S-a făcut
Mântuitor unic, în veci să fie.
Dacă-nţeleg, iubirea mare
În Planul Sfânt de mântuire,
E pentrucă-n a Ta îndurare
Ai îndreptat, a mea privire
Spre jertfa cea neprihanită
Ce sus pe cruce, la Calvar,
A fost de-apururi împlinită
Pentru păcat, punând hotar.
Dacă urmez pe-ngusta cale
Cu uşa strâmtă, către casă,
E pentrucă, din deal şi vale
Tu-ai făcut pajişte frumoasă.
Pe drumul care-i cunoscut
Au curs şi lacrimi şi sudori,
Când spatele, Ţi L-ai făcut
Ca şi un drum de trecători!
Flavius Laurian Duverna
27 August, 2006.