Cuvinte tăcute
Se curg de pe buze
Ca nişte frunze
De toamnă tîrzie
Plecat pe genunchi
Cu inima-n cer
Stau liniştit..
Pîn o să vie
Aştept şi aştept
Cuvîntul speranţei
Transplantul de inima
Mea nenăscută
Aş vrea să vorbesc
Nu pot , ca mă doare
Fiinţa-mi de rele
Atît de umplută
Tăcere de piatră
Nu ştiu ce să fac
Sunt lîngă El
Şi iată că tac.
Dar El tot aşteaptă
Ce minunat
Că Domnul nu pleacă
Rămîne tăcut
Alături de mine
Fără cuvinte
De adîncă mîhnire
Ci stă şi priveşte
În sufletu-mi plîns
La focul iubirii
Ce aproape l-am stins
Nici un cuvînt de condamnare
Nici un reproş
Pentru mine nu are
Şi cad mai zdrobit
De aceasta iubire
Şi cer de la El
Deplină sfinţire
Să sufle în mine
Duhul Prea Sfînt
S-aprindă iubirea
Ce arde plăpînd..