Da-mi Doamne biruinta

DA-MI BIRUINTA

Psalmii 118:15-16
„Strigăte de biruinţă şi de mântuire
se înalţă în corturile celor neprihăniţi:
dreapta Domnului câştigă biruinţa!”
„Dreapta Domnului se înalţă;
dreapta Domnului câştigă biruinţa!”
*****
Păcatul feroce m-ar trage iute-n abis
De n-aş fi ancorată în Tine Isus.
Eu ştiu că nu-i iluzie şi nu e vis,
Iubirea Ta, e cea ce m-atrage în sus.

Dezlănţuite-s luptele între duh şi fire,
Tu-mi dai putere, în duh să biruiesc.
Ştiu că veşnic sunt sub a Ta privire,
Şi doar la Tine Isus, pacea o găsesc.

Oh! Tu inimă rea şi necredincioasă,
Cel mai mare duşman al sufletului meu,
Supune-te Regelui, fii evlavioasă.
Dă-i cinstea cuvenită Lui Dumnezeu.

Doamne scapă-mă de orgoliosul eu,
Nu-ngăduii ispititorul să mă ispitească,
Dă-mi putere să lupt, şti cât e de greu,
Nădejdea în Tine, fă-o să crească.

Sunt prea slabă, n-am forţă ca să rezist,
Dă-mi voinţa, ispitei să se-mpotrivească.
În rugăciune după înţelepciune insist,
Roadele neprihănirii să se-nmulţească.

Cu fiecare izbândă asupra ispitei,
Îmi dezvălui şi-mi dai criterii divine,
Ce urmează etalonul statuat biruinţei
Prin Tine-n pustiu, în eterne discipline.

Cu puterea de sus, prin Tine Isus,
Voi birui cu rezistenţă lăuntrică,
Orice ispită ce spre moarte mar fi dus,
Când inima mea toată Ţie se dedică.

Conştiinţa captând Doamne glasul Tău,
Primeşte o putere prin Duhul Sfânt,
Cu rezistenţă fermă respinge ce-i rău,
Şi steagul biruinţei se vede fluturând.

Doamne, cât din ce fac eu, e după voia Ta?
Nu acţionez la bine după capul meu?
Oare, disting bine, identific ispita?
Aş vrea să ştiu ce-ai face Tu în locul meu.

Ia-mi inima toată, fă tot ce vrei cu ea,
Să am voinţa definitiv predată Ţie,
Lucrează Doamne, sfinţire în viaţa mea,
Să merg pe Cale în divină emulaţie.

Dă-mi Dumnezeiască energie în pustiu,
Când ispititorul vrea să mă zdrobească,
Nu mă părăsi, Tu, Cel ce eşti veşnic viu,
Nu mă lăsa pradă minţii cu hrana firească.

Dă-mi hrana divină, înţelepţeşte-mă,
Diavolul din drumul Tău să nu mă abată,
Să n-ajungă din nou inima să geamă,
Sub poveri de păcate în chin frământată.

O-ncredere necondiţionată şi absolută în Tine,
Respinge ispita ce diavolul întinde subtil,
Luminează-mă ca să desluşesc ispita bine,
Să nu mă prindă în neveghere tiptil.

Întăreşte-mi credinţa, să nu mă las păcălită,
Şi să ajung Doamne, vreodată să Te ispitesc,
Înţelepţeşte-mă, să n-am inima împărţită,
Cu fiinţa-mi întreagă vreau să te iubesc,
Ca un copil al Tău, smerită să Te slujesc,
În fiecare zi cu viaţa mea să Te slăvesc.
*****
2 Corinteni 2:14
„Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu,
care ne poartă totdeauna
cu carul Lui de biruinţă în Hristos,
şi care răspândeşte prin noi
în orice loc mireasma cunoştinţei Lui.”
Amin!