VOI INALTA MULTUMIREA-N URALE
Iov 9:30-31
„Chiar dacă m-aş spăla cu zăpadă,
chiar dacă mi-aş curăţi mâinile cu leşie,”
„Tu tot m-ai cufunda în mocirlă,
de s-ar scârbi până şi hainele de mine!”
Iov 10:8-9
„Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit,
ele m-au întocmit în întregime...
Şi Tu să mă nimiceşti!”
„Adu-Ţi aminte că Tu m-ai lucrat ca lutul;
şi vrei din nou să mă prefaci în ţărână?”
Proverbele 12:25
„Neliniştea din inima omului îl doboară,
dar o vorbă bună îl înveseleşte.”
*****
Nu mă osândi Doamne,
Ai milă de sufletul meu,
Pe-al vieţii mele toamne,
Căci anii m-apasă greu.
Sunt făptura mâinilor Tale,
Nu mă dispreţui,
Când cad pe-aş vieţii cale,
Cu osândă nu mă-nvăluii.
Căci Tu nu ai ochi de carne
Şi nu gândeşti ca un om,
Îndută-Te de mine Doamne!
Sunt fărâmă din păcătosul om.
Mâinile Tale m-au făcut,
M-ai plămădit cu migală,
În harul Tău m-ai născut,
În Cetatea-Ţi Imperială.
M-ai dat ţesuturi cărnoase
Sub piele, ţesute cu vine,
Ai construit peste oase,
O făptură cu semne divine.
Dispreţuită-n nenorocire,
Batjocorită de omul răutăcios.
Fă Doamne ochilor limpezire,
Risipeşte al urii nor gros.
La Tine este înţelepciunea,
Sfatul şi toată priceperea,
În mâna Ta îşi are adâncimea
Viaţa mea, în Tine puterea.
Omul când moare, rămâne întins,
Fără suflet nimic nu mai este,
Doar un trup în putrezire respins,
O amintire, rămasă ca o poveste.
Dacă vorbesc, durerea nu s-alină,
Dacă tac, tot nu se micşorează.
Faţă de Tine, nu-s fără vină,
Suferinţa mea nu încetează.
Asupra mea ochiul Tău veghează,
Mi-e ruşine, mi-e scârbă de mine,
O, ţine-mă Doamne trează,
Nu mă depărta de la Tine.
Biruinţa asupra vieţii mele,
Stă Doamne în puterea Ta,
În mâinile Tale-s a mele zile,
Apelez la mila şi-ndurarea Ta.
Ochiul mi se-ntunecă de durere,
Mădularele încet se topesc,
Tu Doamne cunoşti a mea vrere,
Din iubire vreau să Te slujesc.
m-aşteptam la noian de fericire,
Dar nenorocirea o văd cum vine,
Port nădejdea în mântuire,
Căci viaţa veşnică o am în Tine.
Trăgeam nădejde la lumină,
Dar întunericul mă-mpresura,
Tânjeam după raza ei senină,
Dar deznădejdea mă-nconjura.
Până Doamne, Te-ai îndurat,
În mila ce Te proslăveşte.
Lumina iubirii ai revărsat,
Pe sufletu-mi ce se smereşte.
Ştiu că Tu poţi totul Doamne,
Şi nimic nu stă împotriva Ta,
Pe-al vieţii mele toamne,
Îndurarea nu-ţi îndepărta.
Te voi lăuda din toată inima mea,
Voi mărturisii toate minunile Tale,
Voi face din Tine bucuria mea,
Şi voi înălţa mulţumirea-n urale.
*****
Proverbele 15:11
„Locuinţa morţilor şi Adâncul sunt cunoscute Domnului,
cu cât mai mult inimile oamenilor!”
Proverbele 16:3
„Încredinţează-ţi lucrările în mâna Domnului,
şi îţi vor izbuti planurile.”
Amin!