ÎN DIRECŢIE OPUSĂ
(Gânduri din cartea "Iona")
Du-te unde-ţi zice Domnul
Du-te neîntârziat
Ştii ce s-a-ntâmplat lui Iona
Care nu a ascultat!
Dumnezeu îi spuse clar
"Du-te în cetatea mare,
Du-te iute la Ninive
Să vesteşti despre salvare."
El, însă, s-a dus spre Tars
În direcţie opusă
Cine oare l-a-ndemnat
S-aibă firea nesupusă?
A crezut, poate, profetul
Că-L trişează pe Stăpân?
Sau poate şi-a zis în sine
"Sunt deştep, vulpoi bătrân?"
(Pentru cei ce vor s-audă
Spunem chiar de la-nceput
Că joaca de-a pocăinţa
Provoacă necaz acut
Iar această întâmplare
Ne dă un avertisment:
Crezul nostru nu-i himeră
Şi nu e divertisment.)
Dar haideţi să-l urmărim
Pe fiul lui Amitai
Cum aleargă spre pierzare
(Nu spre Domnul şi spre Rai)
O, ce groaznice urmări
Creează neascultarea
Afectează mersul nostru
Şi gândirea şi suflarea!
Episodu-i cunoscut
E-o-ntâmplare fascinantă
Dar învăţătura ei
E de mare importanţă
Cine nu ştie de Iona
Cine-a fost şi ce-a păţit
Cum un peşte din adânc
A venit şi l-a-nghiţit.?
Cum de a ajuns acolo?
Se ridică întrebarea
A fugit de Dumnezeu,
I-a nesocotit chemarea
S-a gândit c-or fi probleme,
Că necazuri va-ndura,
S-a gândit că în Ninive
Oamenii-l vor tortura...
Când încrederea e slabă
E uşor să te-ndoieşti
Uiţi atunci cine comandă
Toate oştile cereşti
Uiţi că El te poate scoate
Din furtuna-ngrozitoare
Şi că braţu-i încercat
E în Cosmos cel mai tare...
Sau poate-a crezut profetul
Că acei locuitori
Din cetatea cea păgână
Neavând divini fiori
Nu sunt vrednici de iertarea
Căpătată doar prin Har,
Că Ninive e dincolo
De-a lui Israel hotar...
Cert e c-a fugit de Domnul,
Înspre Tars s-a îndreptat
Ca s-ajungă el acolo
Pe un vas s-a îmbarcat
Ce simţea acum în suflet
Proorocul rătăcitor?
Bucurie şi-mplinire
Sau un spirit mustrător?
Îndrăzni-va el a spune
Călătorilor pe vas
Că a refuzat să meargă
În acel vestit oraş?
Unde s-a mai pomenit
Un profet să nu asculte
Cine are îndrăzneala
Să dea Tatălui insulte?
Poţi de El să fugi departe,
Poţi în văgăuni să mergi
(În masivul Himalaia
Sau în Alpi, sau în Bucegi)
Însă nu te poţi ascunde
De prezenţa Lui divină
El pătrunde orişiunde
Să-ţi arate a ta vină.
Dacă eşti în avion
Sau în submarin în mare
Sau în minele adânci
De El nu este scăpare
Al Lui este Universul,
E Stăpân incontestabil
Ochii Lui văd pretutindeni
E Viteazul imbatabil.
Fost-a Iona vinovat?
Daţi răspunsul fiecare
Dar vedea-vom cum furtuna
S-a dezlănţuit pe mare
În corabie izbeau
Valuri mari, distrugătoare
Toţi erau cuprinşi de groază
Toţi credeau că nu-i scăpare...
A zis unul dintre ei:
"Hai să mergem la evreu
Să îi spunem să înalţe
Rugi spre Tatăl Dumnezeu"
Dar profetul – în sfârşit
Şi-a recunoscut păcatul
Şi-a spus să audă toţi:
"Numai eu sunt vinovatul."
Şi l-au aruncat în mare
Unde l-a-nghiţit un peşte
O, această întâmplare
Desigur că nu-i poveste!
Cine are îndoieli
Neputându-i da crezare
Încă n-a gustat din Har
Nici din forţa creatoare...
Şi s-a liniştit furtuna
Semn că bine-au procedat
Când l-au dat la peştii mării
Pe profetul resemnat
Dar când au văzut minunea,
Când vântul s-a potolit
Câţi dintre corăbieri
De păcat s-au dezlipit?
Tatăl sfânt dă disciplină,
Când de Harul Lui uităm
Trebuie să ia nuiaua
Când de El ne-ndepărtăm
Poate nu ne pică bine,
Poate supărarea-i mare
Dar un lucru este sigur:
Disciplina dă-ndreptare...
Iată-l, deci, pe Iona-n valuri
Sigur de a lui pierzare,
Sigur că plăteşte scump
Hotărârea-i de sfidare
Însă planul cel divn
Prevedea recuperarea
Unui suflet răzvrătit
Ce-a nesocotit chemarea.
Tatăl Creator e bun
Cum zice Ezechiel
Nicidecum nu vrea pieirea
Păcătosului rebel
Ci-l purifică-n cuptorul
Ce-i de şapte ori încins.
Şi-l transformă-n slujitor
Cu un spirit nou, aprins...
Îl pune în situaţii
Unde singur se convinge
Că fără Cuvântul Sfânt
Nu e-n stare a învinge,
Că-i mai bună ascultarea
Decât jertfele aduse
Cu ea sigur poţi să-nfrunţi
Hoarda forţelor opuse.
El mai dă încă o şansă
Celui ce s-a rătăcit,
Celui ce-a fugit de slujbă
Şi-n păcat s-a adâncit
O, ce Tată plin de milă
El ne scoate din neant
Şi ne dă orientare
Spre tot ce e important.
Lecţia ce-a învăţat-o
Iona în adânc de mare
A fost una radicală
A fost chiar usturătoare
A ieşit schimbat de-acolo
Cu o altă viziune
Gata pentru drumeţie,
Gata pentru misiune...
Şi mergând înspre Ninive
Îşi spuse în sinea lui
"E mai bine-ntotdeauna
Tatălui să te supui
Evadarea-i nebunie
Dai de El oriunde-ai merge
Pururea rostirea Lui
Îmi va fi suprema lege."
****
Du-te unde-ţi spune Domnul
Nu te duce-n sens opus
Căci direcţia cea bună
Este calea spre Isus
Orice altă cale-n lume
Te va depărta de Cer
Şi te va plasa în mediul
Unde totu-i efemer.
De îţi spune: "Treci prin foc"
Fă-o fără ezitare
El te va-nsoţi şi-acolo
Şi-ţi va da eliberare
Dar fortificat vei fii
Pentru orice bătălie
Vei avea elan pe cale
Şi curaj şi energie.
Poate într-o zi-ţi va spune
"Du-te-n junglă să vesteşti
La tribul ce-l vei găsi
Despre stările cereşti"
Nu te teme; mergi şi-acolo
Cu deplină-ncredinţare
De se pocăieşte-un suflet
Plin vei fi de exaltare.
Poate drumul e cu spini,
Poate drumu-i zgrunţuros
Dar să fii convins în suflet
Că e calea lui Hristos
Du-te, deci, ne-ntârziat
Şi-mplineşte-ţi datoria
Ce rămâne-n urma ta
Este pilda, mărturia.
Din chemarea Lui duioasă
Fă-ţi deviza vieţii tale
Du-te unde-ţi spune El
Lasă aşternutul moale
Şi treziri spirituale
Vor fi rodul străduinţei
Vei călători voios
Pe cărările credinţei.
gc/27 feb. 2007